Biserica „Sfânta Mare Muceniţă Varvara” din s. Pănăşeşti, r. Străşeni împlinește anul acesta 164 de ani (2023). Cu această ocazie venim cu o mică, dar obiectivă și de folos informație cu referire la viața Marei Mucenițe Varvara, la istoria construcției, dar mai precis a montării Sfântului Lăcaș și desigur o istorie a factorului omenesc, care a contrubuit și continuă șă susțină Biserica, atât material cât și spiritual.
Prima atestare documentară a satului Pănăşeşti datează din anul 1448. În secolul al XVI-lea satul avea deja o Bisericuţă din nuiele şi lut. În ea s-au rugat înaintaşii noştri până în 1850 când satul se strămutează cu trei-patru kilometri spre asfinţit. Odată cu mărirea satului se ia hotărârea de a construi o nouă Biserică. Proeictul noului locaş este pregătit la Sankt-Petersburg, în stilul clasic rusesc. Iniţial se intenţiona ca Biserica să fie din piatră, cu două intrări laterale în afară de intrarea principală. Din păcate, lipsa mijloacelor financiare nu a permis realizarea acestui proiect.
Având în vedere situaţia creată, sătenii au găsit o soluţie mai puţin costisitoare - aflând că la Mănăstirea „Frumoasa" se planifică demontarea unei Biserici din lemn pentru a fi înlocuită cu una din paitră, s-a hotărât ca Sfântul Locaş din lemn să fie procurat de comunitatea satului Pănășești. Odată decizia luată, în 1853 au început lucrările de transportare iar mai târziu de montare a Bisericii de la Mănăstire în sat. Munca a fost finisată în 1859 şi la 10 noiembrie al aceluiaşi an Biserica a fost sfinţită.
La aniversarea de o sută de ani Biserica din Pănăşeşti a fost închisă de autorităţile de atunci, rămânând cu uşile ferecate pentru creştini treizeci de ani. Pentru câţiva ani Sfântul Locaş a fost depozit pentru cereale, iar în anii 70 ai secolului trecut autorităţile sovietice locale planificau demolarea Bisericii şi construirea unei libării pe locul acesteia. Însă nu a fost să fie - nici unul dintre tractoriştii din sat nu a îndrăznit să urce pe tractor şi să distrugă Casa Domnului... Pe parcursul întregii perioade de prigoană, erau creştini care prin metode numai de ei ştiute intrau în Sfântul Locaş pentru a face curat ca mai apoi să aştearnă în faţa altarului câte un covoraş şi să aprindă câteva lumânări în sfeşnic şi candele în faţa iconostasului.
În 1988, când s-a început procesul de redeschidere a Bisericilor, câţiva gospodari din Pănăşeşti au format un comitet care s-a ocupat cu colectarea fondurilor pentru restaurarea Bisericii „Sfânta Mare Muceniţă Varvara". Sătenii s-au mobilizat repede şi în luna august a anului 1989 în Sfântul Locaş s-a reluat oficierea Serviciilor Divine.
Astăzi Biserica din satul Pănăşeşti are casă parohială și o mică cantină, mai este şi un Paraclis ridicat pe locul vechii Biserici, unde de câteva ori pe an se fac rugăciuni. Chiar de la redeschidere, datorită Părintelui Paroh Alexandru Jamandii au fost stabilite relaţii de colaborare cu şcoala din sat. Părintele, cât și profesoara de religie, veneau în faţa elevilor pentru a le aduce Cuvântul Domnului. Roadele acestei activităţi au fost bineplăcute - din rândurile foştilor elevi foarte multe persoane sunt implicate în activitatea Bisericii - sunt preoţi, preotese, maici, călugări, dirijori de cor şi pur şi simplu oameni care cunosc valoarea şi sensul credinţei.
Cu ocazia împlinirii celor 164 de ani de la fondarea Bisericii, îl felicităm din toată inima pe Părintele Paroh Alexandru şi pe toţi enoriaşii Sfântului Locaş. Fie ca prin rugăciunile Sfintei Mare Muceniţe Varvara, Bunul Dumnezeu să ne ocrotească şi să ne întărească spre săvârşirea faptei cele bune!
Amin!